„A fost odata, ca niciodata, un suflet – o picatura in oceanul de constiinta luminoasa, de culoare alb-perlat.

Intr-o buna zi, sufletul a primit binecuvantarea si contributia lui Dumnezeu sa se manifeste pe Pamant, pentru a experimenta viata.

Si-a creat asadar o harta, pe care si-a trasat Calea Personala. Apoi, si-a ales ca parinti alte doua suflete manifestate deja pe Pamant si impreuna cu acestea, si-a creat un corp omenesc. In scurt timp, corpul creat si nenascut inca urma sa-i devina Caleasca vietii, prin care sa-si parcurga Calea stabilita.

Cu energia Cerului si cea a Pamantului, impreuna cu cea a intregului ocean de constiinta luminoasa – manifestata si nemanifestata, intr-o buna zi, Caleasca… s-a insufletit!

Avea doi cai mari, frumosi si puternici – unul alb si unul negru, care se numeau Emotii. Avea un vizitiu ager si vigilent, care se numea Constient, iar inauntrul sau purta intruchiparea sufletului si a constiintei sale holografice – Ghidul Interior. Toate bune si frumoase, gata de pornit la drum.

Exista insa o provocare a calatoriei: Ghidul Interior, cel dinauntrul Calestii, era singurul care stia Calea Personala prestabilita de sufletul binecuvantat de Dumnezeu si putea fi auzit de vizitiu (Constientul) doar in liniste si pace depline.

Acestea fiind date, a inceput calatoria. De cate ori Ghidul Interior avea sa-i transmita o indrumare vizitiului, daca acesta nu se oprea sa auda si sa asculte, Ghidul Interior batea cu putere in peretii Calestii si astfel, apareau tensiuni in corpul noii fiinte (dureri in diferite zone). Cand insa vizitiul (Constientul) gresea drumul sau adormea, Ghidul Interior era nevoit sa sparga peretii Calestii ca sa se faca auzit. Si astfel, apareau in corpul insufletit traumatisme. Iar daca nici atunci vizitiul nu-l auzea pe Ghid, aveau sa experimenteze impreuna o pana la vreo roata sau chiar rasturnarea Calestii (bolile, unele chiar foarte grave).

Asa se facea comunicatia intre cei doi, astfel incat Caleasca sa-si urmeze Calea sufletului, binecuvantata de Dumnezeu.

Mai mult, vizitiul trebuia sa-si mane caii cu vigilenta si dibacie, asa incat acestia sa alerge la un ison. Dar, cateodata, se mai intampla ca ei sa se sperie de cate ceva si sa nu-l mai poata asculta pe vizitiu, luand-o la goana, iar Caleasca resimtea din toate incheieturile sale haosul ce se crea intre vizitiu si cai.

Uneori chiar se abateau de la drum, iar Constientul trebuia sa se intoarca pe Cale restabilind linistea si pacea pentru a-l auzi din nou pe Ghidul Interior.

Iar… intalnirile cu alte Calesti pe aceeasi Cale erau fascinante: aveau sa mearga impreuna prin rezonanta creata fie intre caii numiti Emotii, fie intre vizitii – mintile constiente, fie intre Calesti – corpurile noastre si… arareori, intre Ghizii Interiori… cand insa calatoreau ca si flacari gemene, pentru intreaga eternitate.”

Destinatia finala a calatoriei este mereu aceeasi, pentru toate sufletele manifestate intru Dumnezeu pe Pamant. Insa, traseul sau Calea Personala difera, iar modul in care calatorim – armonia, echilibrul si bunastarea Calestii – depinde doar de alegerile noastre.

Prin recunoasterea limbajului psihoenergetic al corpului omenesc (al Calestii), ne invatam Vizitiul (mintea constienta) sa il auda si sa-l inteleaga pe Ghidul Interior (inconstientul nostru), asa incat Calea Personala sa fie strabatuta cu usurinta, bucurie si glorie, pana la capat.

Duminica, la cursul pe care l-am intitulat „Semnalele corpului sunt mesaje ale sufletului – pe muzica uleiurilor esentiale”, vom lucra impreuna la restaurarea comunicatiei dintre Vizitiu si Ghidul Interior.

Este acum timpul si pentru tine? Ce poti crea cu asta in realitatea ta si a tovarasilor tai de drum in aceasta viata?

Eu te invit la curs, cu daruire si bucurie 🥰 Primesti?